1. Binecuvântată-i rugăciunea
răsărită din credinţă!
/: Ea alungă uscăciunea :/
și-orice duh de neputinţă.

R: Înspre Tine, Domnul meu,
cu-nchinare vin și eu,
duh de rugă dă-mi mereu,
Doamne, Dumnezeul meu!

2. Binecuvântată-i rugăciunea
împletită cu iubirea!
/: Ea mi-aprinde-nţelepciunea :/
și-mi păstrează-n har trăirea!

3. Binecuvântată-i rugăciunea
gemănată cu speranţa!
/: Ea-mi topeşte slăbiciunea :/
şi-mi învie siguranţa!

4. Binecuvântată-i rugăciunea!
Braţul ei mă odihneşte.
/: Dulce-mi face-amărăciunea, :/
ca să pot trăi cereşte!

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 168